Cele mai multe probleme de proprietate apar abia când vrei să schimbi ceva: alt dezvoltator, altă găzduire, o colaborare care s-a încheiat. Abia atunci afli că domeniul e pe numele altcuiva, că nu ai codul sursă sau că aplicația din App Store e publicată din contul fostului furnizor.

Toate acestea se pot evita cu câteva întrebări puse la început. Iată ce trebuie să fie al tău și cum te asiguri că este.

Ce trebuie să fie al tău

Ce Pe numele cui ar trebui să fie Ce se întâmplă dacă nu e
Domeniul al firmei tale nu-l poți muta; dacă expiră, îl poate lua altcineva
Găzduirea, serverul al tău sau cu acces garantat pentru tine depinzi de un singur furnizor ca să faci orice
Codul sursă predat ție, cu drepturile stabilite în contract orice schimbare de furnizor înseamnă o reconstrucție
Datele ale tale, exportabile oricând clienții, comenzile și istoricul pot rămâne blocate
Conturile de servicii ale firmei tale plăți, email, hărți sau SMS se pot opri peste noapte
Analytics și Search Console ale firmei tale pierzi istoricul vizitelor și accesul la date
Conturile din App Store și Google Play ale firmei tale, ideal mutarea aplicației cere colaborarea fostului furnizor

Domeniul: primul lucru de verificat

Titularul unui domeniu e persoana sau firma înregistrată ca deținător, nu cine plătește factura și nici cine l-a cumpărat „pentru tine”. Dacă domeniul e pe numele dezvoltatorului, legal e al lui.

Verifică pe numele cui e înregistrat, la ce registrar și cine are acces la contul de administrare. Dacă nu e pe numele firmei tale, cere transferul cât timp relația e bună. Mai târziu, poate deveni o negociere.

Codul: cine are drepturile

Codul sursă e protejat de dreptul de autor, iar în România, regulile sunt în Legea nr. 8/1996. Legea prevede că, dacă nu există o clauză contrară, drepturile patrimoniale asupra programelor scrise de angajați în timpul serviciului aparțin angajatorului1.

Când lucrezi cu o firmă sau cu un freelancer, situația e alta: nu sunt angajații tăi. Ce drepturi primești depinde de ce scrie în contract. De aceea, contractul trebuie să spună clar:

  • dacă primești cesiunea drepturilor patrimoniale asupra codului (devine al tău) sau o licență de folosire (îl poți folosi, dar nu e al tău);
  • dacă cesiunea sau licența e exclusivă, pe ce durată și pe ce teritoriu;
  • că primești codul sursă, nu doar aplicația instalată;
  • ce componente terțe conține: module, teme, biblioteci open source. Acestea rămân ale autorilor lor; primești doar dreptul de a le folosi, în condițiile licenței lor.

Componentele reutilizate

Multe firme de dezvoltare folosesc componente proprii, reutilizate în mai multe proiecte. E normal și te ajută: lucrul merge mai repede, iar componentele sunt testate. Pentru ele primești, de obicei, o licență de folosire, nu proprietatea. Important e ca acest lucru să fie scris clar în contract.

Nu suntem avocați, iar fiecare situație are particularitățile ei. Pentru proiecte importante, merită ca un avocat specializat în proprietate intelectuală să citească clauzele.

Conturile: mici, dar critice

Un site sau o aplicație folosește, pe lângă server, o mulțime de servicii: procesatorul de plăți, emailul tranzacțional, hărțile, SMS-urile, facturarea, statisticile, Search Console. Fiecare are un cont și, de obicei, chei de acces.

Ideal, toate sunt create pe numele firmei tale, iar dezvoltatorul primește acces ca utilizator. Dacă sunt create de dezvoltator, cere lista lor și transferul.

La aplicațiile mobile, contează și contul de dezvoltator din care e publicată aplicația. O aplicație poate fi mutată mai târziu în alt cont, dar transferul trebuie inițiat de titularul contului vechi și acceptat de cel nou2. Fără colaborarea fostului furnizor, nu se poate.

Datele: tu răspunzi pentru ele

Datele clienților tăi sunt responsabilitatea ta. Potrivit GDPR, tu ești operatorul datelor, iar dezvoltatorul sau firma care găzduiește aplicația este persoana împuternicită, care le prelucrează în numele tău. Relația trebuie stabilită printr-un contract care spune ce are voie să facă cu datele3.

În plus, asigură-te că poți exporta oricând datele, într-un format pe care îl poate folosi și altcineva, și că știi unde sunt copiile de siguranță.

Ce verifici în contract

  1. Drepturile asupra codului: cesiune sau licență, exclusivă sau nu, cu predarea codului sursă.
  2. Componentele terțe și cele reutilizate: ce sunt și în ce condiții le folosești.
  3. Domeniul și conturile: pe numele firmei tale.
  4. Datele: acordul de prelucrare a datelor și dreptul de a le exporta oricând.
  5. Documentația: instalarea, configurarea, conturile și cheile, predate odată cu proiectul.
  6. Încheierea colaborării: ce primești și în cât timp, dacă alegi alt furnizor.

O colaborare bună nu se bazează pe faptul că clientul nu poate pleca. Se bazează pe faptul că nu vrea să plece.

Discută cu noi despre proiectul tău

  1. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, articolul 75. ↩

  2. Apple, Overview of app transfer. ↩

  3. Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), articolul 28. ↩

Imaginea de copertă: Katy Belcher, Wikimedia Commons (CC0)